Bezoekthema's

Natuur

Meren en Bruggen

Overzicht van de voornaamste Meren en Bruggen in Roemenie.

Voor een lijst van alle Roemeense meren, klik hier.
Sint Ana-meer Brates-meer Razim-meer Sinoe-meer Siutghiol-meer Lacul Rosu Sint Ana-meer Adelaarsmeer Vidraru-meer Snagov-meer Bucura-meer Belis Fantanela-meer Caracau-viaduct Leugenaarsbrug Trajanus-brug Vriendschapsbrug Saligny-brug

Meren

De verscheidenheid van het landschap zorgt ervoor dat Roemenie over een groot aantal meren beschikt.
De grootste meren zijn Lacul Rosu en Lacul Vidraru, beide stuwmeren in de Karpaten. Aan de kust vindt je tal van grotere en kleinere lagunes : Lacul Razim, Lacul Sinoe en Lacul Zmeica in de provincie Tulcea en Lacul Siutghiol in Mamama (Constanta). In de Karpaten zijn er ook tal van bergmeren. Het vulkanisch Sint Ana-meer (Lacul Sfânta Ana) zijn zeker een bezoek waard.
Uiteraard zijn er ook veel meren in de Donau Delta. Deze worden in het hoofdstuk Donaudelta Besproken.
Wij belichten de voornaamste meren van het land.

Voor een lijst van alle Meren in Roemenie, klik hier.

Rode-meer (Lacul Rosu)

Het Lacu Roşu is een natuurlijk stuwmeer, ontstaan door een ijzerhoudende bergtop die 150 jaar geleden naar beneden kwam, de beek blokkeerde en het water een roestkleur gaf. Een bad in dit ijzermeer bleek toevalligerwijs heilzaam te werken voor hart- en zenuwpatiënten.

Lacu Rosu werd in 1837 gevormd in de buurt van de Bicaz-kloof aan de voet van de Hășmașul Mare. Volgens de metingen genomen in 1987 heeft het meer volgende afmetingen :

  • 2.830 m omtrek
  • 114.676 m2 oppervlakte
  • 587.503 m3 vollume water

Het is het grootste natuurlijk bergmeer in Roemenië.

Este cel mai mare lac natural montan din România. S-a format prin surparea unui flanc al Muntelui Ghilcoș. Numele său provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie cu oxizi și hidroxizi de fier. În limba germană se cheamă "Mördersee" ("Lacul Ucigașul"; în l.magh. "gyilkos" = "ucigaș"), deoarece - potrivit legendei - surparea de teren ar fi îngropat un păstor împreună cu turma sa de oi.

Geologic zona este alcătuită mai ales din calcare, care au dat naștere la forme de relief spectaculoase. Un interes aparte îl prezintă Cheile Bicazului, cu o lungime de 8 km si o adâncime de 200-300 m. Înălțimile variază între 980 m (Lacu Roșu) și 1792 m (Vf. Hășmașu Mare). Peisajul farmecă și prin prezența lacului de baraj natural Lacul Roșu. Acest lac s-a format în anul 1837 în urma surpării unei părți din masivul muntos (Vârful Ghilcoș). Numele lacului vine de la aluviunile roșiatice aduse de Pârâul Roșu.

(zie ook hier)

Lacul Vidraru (klik hier voor meer informatie - barage Vidraru)

Siutghiol-meer (Lacul Siutghiol)

Het Siutghiol-meer (in de lokale folklore ook het Grote-meer genoemd en toeristisch wordt ook de naam Mamaia-meer gebruikt, is een lagune in de provincie Constanta, ten noorden van de stad in de badplaats Mamaia. De naam komt eigenlijk uit het Turks Sütgöl = melk (Lacul laptelui of Melkeiland)
Het meer heeft een lengte van 7,5 km en een breedte van 2,5 km.
Op het 1.900 hectare grote meer, worden verschillende watersporten beoefend : zeilen, windsurfen, kitesurfen, waterskien, yachting, jetskien, ...
Het Siutghiol-meer heeft een kalksteen eiland "Ovidiu" met een oppervlakte van 2 ha. Op het eiland vindt men een restaurant, een klein dierentuintje en er is verblijfmogelijkheid in de houten huisjes. Er is regelmatig een overzetboot vanuit Mamaia (tegenover het Casino van Mamaia) naar het eiland. Regelmatig worden er huwelijksfeesten, geboortefeesten en andere bijeenkomsten op het eiland.
Het meer wordt in het oosten gescheiden van de Zwarte Zee door de 6,5 km lange badplaats Mamaia. In het westen ligt de gemeente Ovidiu en in het zuiden ligt een andere kleinere lagune, het Leerlooiers-meer ( lacul Tăbăcărie) van Constanta. Beide meren bevatten zoet water dat in de zee geloosd wordt zodat het niveau van 2,50 m boven de Zwarte Zee behouden blijft.
Zowel de westelijke rand en de bodem van het meer, is bekend aanwezigheid van talrijke zoetwaterbronnen die het meer voeden.

Lacul Razim

Razim (sau Razelm, în antichitate Halmyris, în evul mediu Iancina) este un liman format pe litoralul Mării Negre prin bararea de către cordoane litorale a golfului antic. Cu 394,30 km², este întinderea de apă cea mai vastă din complexul lagunar înconjurător de 731 km². Adâncimea maximă este de 2.8 metri.
Poziție geografică
Acest liman se află, ca poziție geografică, în estul României, în regiunea istorică Dobrogea, în județul Tulcea. Înainte de îndiguirile efectuate în anii 1980, comunica cu Marea Neagră, la nord prin gura Periteasca și la sud, prin gura Portița, importante căi de migrație pentru peștii care veneau atunci să-și depună icrele în limane. Primind apă dulce din Dunăre, prin brațul Sfântu Gheorghe și intermediul canalelor Dranov și Dunavăț, a devenit, de când au fost închise portițele, un lac de apă dulce. În nordul lagunei se află insula Popina ce constituie rezervația cu același nume.

Fauna
Lacul are numeroase specii de pești si păsări. Este cu adăvarat un ecosistem deosebit.
Clima
Clima regiunii este temperat-continentală cu influențe climatice pontice. Temperatura medie anuală are valori ridicate de aproape 11 °C, iar precipitațiile au valori mici, 400-450 mm/anual. Este cel mai mare lac din România.

Lacul Sinoe

Sinoe este un lac din complexul lacustru Razim-Sinoe din Dobrogea. Prin poziția sa în cadrul complexului și prin depărtarea de de gura canalelor Dunavăț și Dranov (care aduc apă dulce), lacul Sinoe are o concentrație mare în săruri, de circa 15 g/l. Are o suprafață totală de circa 135,6 km² și o adâncime maximă de 1,6 m. Pe malul lacului se găsesc ruinele cetății antice Histria.

Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana este un lac vulcanic, fiind singurul astfel de lac de pe întreg teritoriul României. Este situat pe teritoriul județului Harghita, în masivul Ciomatu, de pe stânga Oltului, în apropiere de Tușnad. Lacul este așezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau, după alte surse, Ciomadu), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupții vulcanice în Carpați și în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani).

Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 m și o lățime maximă de 460 m, o suprafață de 19,50 ha și o adâncime maximă de 7 m. Lacul își completează apele numai din precipitații, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează și emanațiilor mofetice prin fundul lacului și prin pereții craterului.

Turiștii veniți la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea. Localnicii știu că "Dacă emanațiile din fisuri pișcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeții". Fenomenul are o explicație științifică. În munte se desfășoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător, semn că vine ploaia.

Lacul Sfânta Ana, este o rezervație complexă naturală, geologică, floristică și faunistică, fiind legat de Băile Tușnad prin poteci turistice.

Lângă lac se află o capelă romano-catolică cu hramul Sfintei Ana.

Legende

  • Doi tineri trebuiau să se căsătorească. Fata, pe nume Ana, care urma să devină soție, nu dorea acest lucru deoarece părinții o obligau să se căsătorească numai pentru a pune mâna pe averea tânărului, care era destul de necioplit în ale măritișului. În seara nunții, mireasa a fugit și s-a aruncat în acest lac, trupul ei neînsuflețit nefiind găsit nici în ziua de astăzi. Din această cauză lacul poartă numele acelei fete. În fiecare an, de hramul Sf. Ana, lacul este sfințit de către mitropolie.
  • Odinioară, prin aceste locuri trăiau doi tirani care erau frați. Unul stăpânea o cetate pe vârful Puciosul din apropiere, celălalt, o cetate situată pe locul actualului lac. Stăpânul cetății de pe Puciosul avea o caleașcă minunată, câștigată la zaruri, fapt ce a stârnit invidia fratelui său, care a pus rămășag că a doua zi va veni în vizită cu o caleașcă și mai măreață. Pentru a câștiga rămășagul, tiranul pune să fie înhămate la caleașca sa opt din cele mai frumoase fete din împrejurimi. Caleașca fiind foarte grea, acestea nu au putut să o urnească, fapt ce a dezlănțuit mânia stăpânului, care a început să le biciuiască. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stăpânul cel mârșav. Blestemul fetei s-a împlinit numaidecât: s-a pornit o furtună îngrozitoare, cu fulgere și tunete, cutremure, iar cetatea, împreună cu tiranul ei, s-a scufundat în flăcări. În locul cetății de odinioară s-a format un lac albastru și liniștit, numit de locuitorii din zonă Lacul Sfânta Ana.

Lacul Snagov

Lacul Snagov este un liman fluviatil, cel mai important de pe cursul inferior al Ialomiței. Este situat la o distanță de 25–30 km de București și are o suprafață de 5,75 km²,adâncimea maximă de 9 m.
Natura
Face parte din rezervația naturală complexă Snagov, cuprinzând o serie de specii rare de faună precum Dreyssena polymorpha (un lamelibranhiat) și floră - sâgeata apei (Sagittaria latifolia), nufărul indian (Nelumbo nucifera) - introdus pe cale artificială, nufărul alb (Nymphaea alba). Luciul de apă este ideal pentru practicarea canotajului. Ihtiofauna cuprinde exemplare de somn, crap, plătică, biban.
Localități
Pe malurile lacului se află următoarele localități: pe malul nordic Tâncăbești, Izvorani și Siliștea Snagovului (în NE), iar pe malul sudic Vlădiceasca, Ciofliceni, Ghermănești, Snagov și Șanțu-Florești. Pe o insulă se află Mănăstirea Snagov, ctitorită în secolul al XV-lea.

Lacul Bucura

Lacul Bucura este un lac situat în Parcul Național Retezat din Munții Retezat. Este cel mai mare lac glaciar din România.

Se află în căldarea Bucura, sub Vârful Peleaga și Șaua Bucurei, fiind orientat în direcția nord - sud, la altitudinea de 2040 m. Suprafata lacului este de 8,90 ha, lungimea de 550 m și lățimea medie de 160 m, perimetrul de circa 1390 m. Lățimea maximă este de 225 m, iar volumul estimat este de 625.000 m³. Adâncimea maximă a apei lacului este de 15,5 m, în dreptul intrării Izvorului Pelegii în lac. Lacul este alimentat de 5 izvoare principale. Apa lacului deversează printr-un singur emisar ce o trimite spre Lacul Lia, cu un debit de aproximativ 250 l pe secundă. Populația piscicolă este autohtonă, în lac nefăcându-se populări artificiale.

Accesul la lac se face din șoseaua Hațeg - Caransebeș, de la km 61 (Cârnești), prin Clopotiva - Grebla - Gura Zlata - Gura Apei, 35 km drum asfaltat. De aici pe drumul forestier ce se oprește la Drăcșanu, pe o distanță de 14 km. Apoi, trecând pe la cascada Fetele Voilesei, urmărind valea Lăpușnicului Mare, până la Gura Bucurii, și trecând pe lângă Lacul Lia se ajunge la Bucura.

Lacul Vulturilor (Lacul Fără Fund)

Het Adelaarsmeer (ook wel het bodemloos meer genoemd) (Lacul Vulturilor - Lacul Fără Fund) is een ijsmeer in het Sirului Gebergte (Munții Siriului) op een hoogte van 1420 m, dichtbij het dorp van Gura Siriului in de gemeente Siriu, provincie Buzau. De maximale diepte is 2,5 m .

De twee namen van dit meer komen uit twee legendes.
De legende van het Adelaarsmeer komt uit een boek Alexander Vlahuţă die dit schilderachtig meer beschrijft als een plaats waar in het voorjaar jonge adelaars hun eerste vluchten maakten. Het Bodemloos meer naam komt van een andere legende over een herder die liet zijn kudde schapen hier liet grazen. Hij gooide de knuppel in het water en ging weg. Na een jaar zwerven, zou de herder de knuppel in de Donau teruggevonden hebben. en verbruikt door verlangen Mioarele en vaderland, terug naar huis. Dit stemde hem tot nadenken en uit verlangen keerde hij terug naar huis.

Lacul Beliș-Fântânele

Lacul Beliș-Fântânele este un lac artificial de acumulare din Munții Gilăului, județul Cluj. A fost amenajat în perioada 1970 - 1974 cu scop hidroenergetic, pe cursul râului Someșul Cald. Are o suprafață de 9,8 kmp și o lungime de 13 km, fiind situat la o altitudine de 990 m. Pe malul lacului se află stațiunea turistică Beliș-Fântânele.
Lacul Beliș-Fântânele este situat în vestul județului Cluj, în partea nordică a munților Apuseni, la confluența dintre munții Gilăului (est), munții Vlădeasa (vest) și Muntele Mare (sud).
În perioada 1970 - 1974 locuitorii vechii comune Beliș au fost nevoiți să se strămute pe actualul amplasament al satului. Cătune, precum Milioan, Pleș, Dădești, Bolojești sau Giurcuța de Jos, sunt acum de domeniul amintirii și doar în verile foarte secetoase, când nivelul apei lacului scade foarte mult, se pot vedea ruinele caselor abandonate de moți, cele mai celebre fiind ruinele fostei biserici din Giurcuța de Jos.

Lacul Brateș

Lacul Brateș is een van de grootste meren in Roemenië, gelegen in het zuiden van Moldavië, vlak bij de samenvloeiing van de Prut en de Donau. Brateș betekend 'gewervelde dieren".

Het gebied was oorspronkelijk 7.420 ha, maar na een reeks agro-werken uitgevoerd in 1948 werd de oppervlakte beperkt tot 24 km2. Het meer heeft een gemiddelde diepte van 3 meter.

Het is een belangrijk meer voor de vissers en een belangrijke toeristische attractie in de provincie Galaţi.

Bruggen

De voornaamste bruggen in Roemenie verbinden de oevers van de Donau. Verder zijn er nog tal van prachtige spoorwegbruggen en viaducten in het hele land. Wij hebben hier meer details opgenomen van de belangrijkste en mooiste bruggen die Roemenie rijk is.

Saligny-brug (Podul lui Saligny)

De Saligny-brug van Cernavodă over de Donau, oospronkelijk de Koning Karel I brug (Podul Regele Carol I), zorgt voor de verbinding van Dobrogea met de rest van het binnenland.

Voor meer details zie Donua - Koning Karel I Brug

Vriendschapsbrug (Podul Prieteniei de la Giurgiu)

Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse is een stalen brug over de Donau die de stad Giurgiu met de Bulgaarse stad Ruse verbindt.
De brug, ontworpen door V. Andreev, werd geopend op 20 juni 1954. De brug is 2,8 km lang, en is de enige brug over de Donau tussen Roemenië en Bulgarije, op andere plaatsenzijn er wel veerdiensten. De brug heeft zowel een twee-baans wegdek en een lijn voor het treinverkeer en trottoirs voor de voetgangers. Het 85 m lang middengedeelte kan worden verhoogd zodat passage van grotere schepen mogelijk is. Bouw van de brug duurde 2 1/2 jaar en en werd gesteund door de Sovjet-Unie.

Trajanus-brug (Podul lui Traian)

De brug over de Donau nabij de Ijzeren Poort kreeg de naam Trajanus-brug.
De Trajanus-brug was een brug gebouwd door Apollodorus van Damascus, architect Columnei, tussen de lente van 103 en de lente van 105 op de Beneden-Donau, ten oosten van Ijzeren Poort, dicht bij de stad Drobeta Turnu Severin. De bouw ervan had tot doel het transport van de Romeinse troepen onder leiding van Trajanus te vergemakkelijkenen tijdens een tweede militaire poging het Dacia van Koning Decebal te veroveren.
Toen in 1856 de Donau was erg laag stond, zag men nog 20 pilaren. In 1906 heeft de Internationale Commissie van de Donau besloten twee pijlers die in de weg stonden ​​te vernietigen. In 1932, waren er 16 pijlers onder water overgebleven, maar in 1982 werden er slechts 12 werden teruggevonden door archeologen. Vandaag de dag zie je alleen nog de eerste en de laatste pilaar op de oevers van de Donau.

 

Leugenbrug (Podul Minciunilor)

Podul Minciunilor din Sibiu, de Leugenbrug is een metalen brug in Sibiu, gebouwd in 1859 over de Ocnei-straat om de onder-en bovenstad te verbinden. Hij is een voetpad tussen de Piața Mică (Kleine markt) en dePiața Huet (Huet markt). Hij is de oudste ijzeren brug die momenteel nog in dienst is in Roemenië.

Metalen brug van Sibiu werd vermeld in oude documenten en werd in 2004 als historische monumentenopgenomen.

Legende

Pasarela pietonală ce leagă Piața Mică de Piața Huet este denumită popular „podul minciunilor” sau „podul mincinoșilor”. Deoarece podul nu era construit pe piloni, el a fost denumit în germană Liegenbrücke, ceea ce însemna în traducere "podul culcat". Această denumire este aproape omofonă cu Lügenbrücke [9], motiv pentru care unii localnici au început să-l numească "podul minciunilor" și așa au apărut legendele care-i justifică denumirea.

Cu privire la această denumire circulă patru legende și anume:

  1. Cea mai cunoscută legendă este că podul are urechi și o putere greu de imaginat astfel că, la fiecare minciună auzită, el începe să geamă din toate încheieturile și se prăbușește, aducând mincinosul cu picioarele pe pământ.
  2. După o altă legendă, în Piața Mică din Sibiu se țineau mai multe târguri, iar, după ce ajungeau acasă, unii cumpărători își dădeau seama că au fost păcăliți. Ei se întorceau în piață și îi luau de piept pe negustorii mincinoși și, în hohotele de râs ale mulțimii, îi aruncau de pe pod. Astfel, când poposeau din nou la Sibiu negustorii se temeau să îi mai înșele pe localnici.
  3. legendă spune că pe acest pod obișnuiau să se plimbe cuplurile de îndrăgostiți. Tinerii își jurau acolo iubire veșnică, iar fetele afirmau că sunt fecioare. Însă, după noaptea nunții, se descoperea că unele fete erau mincinoase. Acestea erau târâte pe pod, fiind aruncate peste balustradă.
  4. În Sibiu locuiau mulți cadeți care studiau la Academia Militară. Aceștia își dădeau întâlnire pe pod cu tinerele domnișoare localnice, le promiteau multe și apoi erau lăsate să-și aștepte în zadar bărbații care uitau de ele și de jurămintele de amor.

Viaduct Caracău

Het Caracău Viaduct is een spoorwegviaduct op de lijn Miercurea Ciuc - Ghimeş die op 18 oktober 1897 in gebruik werd genomen.

În timpul ostilităților din Primul Război Mondial, grinda centrală a fost complet distrusă (1916). Armatele austro-ungare au reușit în anul următor să monteze o grindă dreaptă, dar susținută la o treime din deschidere de o palee metalică de peste 40 m înălțime. Această soluție, cu titlu de provizorat, a rămas în exploatare 27 de ani.

Ca urmare a luptelor din cel de-al Doilea Război Mondial, trupele germane l-au distrus complet în 1944. Odată cu încheierea războiului, viața economică a țării începe să își revină și astfel se reia legatura peste munți. Din decembrie 1944 și până în 12 februarie 1945 inginerii constructori români au realizat un viaduct provizoriu, complet din lemn (3.600 metri cubi). Aceasta a fost o performanța unică în istoria construcțiilor feroviare.

În paralel s-a început construcția unui nou viaduct, care a fost pus în funcțiune la 14 septembrie 1946. Noua construcție a viaductului a fost cel mai mare pod de cale ferată executat din beton armat din România. Lungimea totală a viaductului este de 264 m, bolta are deschiderea de 100 m, iar săgeata este de 37 m. Lățimea bolții este de 6.50 m la cheie și de 10 m la naștere. Secțiunea bolții este casetată, având înălțimea de 2.5 m la cheie și de 4.8 m la nașteri.